TEHNOLOGIILE FĂRĂ CIANURI, IMPOSIBIL DE APLICAT LA ROȘIA MONTANĂ

În ultima perioadă a început să se discute despre metode alternative de exploatare a zăcămintelor aurifere și mai ales a zăcământului de la Roșia Montană, după ce oamenii de știință au descoperit o metodă de extragere a aurului fără utilizarea cianurilor. Această metodă nu poate fi, însă, aplicată la Roșia Montană.

Cătălin Hosu, purtătorul de cuvânt al Roșia Montană Gold Corporation, compania care propune o investiție ce va genera beneficii cumulate de două miliarde de euro statului român, explică de ce noua metodă nu este viabilă în cazul Roșiei Montane.
„În primul rând, orice tehnologie de exploatare minieră se aplică personalizat, în funcție de tipul de zăcământ. Forma în care apare aurul în zăcământ este cea care determină cea mai potrivită tehnologie de extracție. Astfel, o tehnologie care funcționează perfect în cazul unei exploatări poate fi de neaplicat în cazul alteia”, a declarat Cătălin Hosu.
În plus, situația din laborator nu reflectă întocmai situația reală a unui zăcământ: pentru a fi omologată ca tehnologie aplicabilă la scară industrială, trebuie să i se dovedească viabilitatea în condiții reale de exploatare.
„În ultimii ani au apărut diverse articole în care s-a vorbit despre posibilele tehnologii alternative. Totuși, marile companii, adevărate vârfuri de lance în domeniul mineritului aurifer, precum Barrick Gold sau Newmont, nu folosesc aceste tehnologii care, în teorie, le-ar scădea costurile de operare, ar crește productivitatea și ar evita orice riscuri de mediu. Nu putem să nu se întrebăm de ce aceste tehnologii au rămas doar pe hârtie sau în laborator”, spune Hosu.
Acesta a precizat că, înainte de a alege metoda de leșiere cu cianură, specialiștii RMGC au studiat alte 12 tehnologii, pentru a vedea care se potrivește cel mai bine specificului de la Roșia Montană. „Tehnologia aleasă este cea mai sigură din lume în acest moment și se folosește de peste o sută de ani. În România s-a folosit în perioada interbelică și între anii ’50 și 2006. Directiva UE pentru managementul deșeurilor din industria extractivă, 21/2006 și corespondentul său românesc HG 856/2008, stipulează că la descărcarea în iazul de decantare concentrația maximă de cianură nu poate depăși 10 mg/l. „La mina de la Roșia Montană, în iazul de decantare, va fi o concentrație de doar 3 părți per milion (PPM), una dintre cele mai scăzute concentrații din lume la exploatările aurifere. După 6-12 luni de la depunerea în iazul de decantare, cianura încă rămasă în sterilul de procesare se descompune natural, sub acțiunea razelor soarelui, și ajunge la o concentrație mai mică de 0,1 mg/l”, a mai precizat sursa citată.

Etichete: , , , , ,

reclama