„STUDIUL” PLIN DE MINCIUNI AL OPOZANŢILOR PROIECTULUI ROŞIA MONTANĂ

Pomposul „studiu” aruncat în luptă de vajnicii opozanţi ai proiectului miner de la Roşia Montană nu este altceva decât o adunătură de cifre umflate şi fără valoare. Spun asta pentru că am avut curiozitatea să verific, deh vechi obicei jurnalistic, cifrele ameţitoare prezentate de fundaţia care l-a scos pe piaţă. Pur şi simplu am vrut să vedem şi noi unde sunt sutele de pensiuni şi zecile de mii de turişti din Apuseni. Ca să nu mai vorbim de miile de angajaţi ai pensiunilor şi hotelurilor cărora proiectul minier le va desfiinţa locurile de muncă. Supriza a fost mare. Pentru că cifrele prezentate sunt false. Şi ca să nu fim acuzaţi că suntem părtinitori, noi am folosit doar cifre oficiale, adică de la Direcţia de Statistică Alba.

Să o luăm cu începutul

Pentru început, încă de pe prima pagină „studiului” aflăm că de fapt nu e …studiu, ci doar „Puncte de vedere ale majorității cetățenilor și mediului de afaceri din Munții Apuseni, referitoare la impactul proiectului de exploatarea minieră de la Roșia Montană propus de RMGC”. Lucru confirmat şi pe următoarea filă, unde scrie la fel, că respectivul document nu are valoarea unui studiu profesionist. Adică vorbim după ureche, şi aproximăm cu „ochiometrul”. În condiţiile în care proiectul minier de la Roşia Montană a devenit un subiect de discuţii în întreaga lume, nu ai nicio şansă să fii luat în seamă în momentul în care vorbeşti şi prezinţi nişte cifre dintr-un document care nu foloseşte date oficiale. Har Domnului sunt suficiente instituţii în România care îţi pot oferi datele de care ai nevoie, singura condiţie fiind aceea de a le cere. Dar atunci când cifrele nu te ajută, iar tu ştii lucrul ăsta, le scoţi din burtă, dai un print şi scoţi un „studiu” pe care îl trimiţi spre (dez)informare onor Parlamentului României. Doar de va fi vreun deputat sau senator mai slab de înger şi nu va verifica ce-i pui în faţa ochilor. Şi dacă eşti prins cu minciuna, spui că nu era studiu, ci un simplu punct de vedere.

Să revenim la pădurile, pardon, oile noastre

Din documentul amintit mai sus aflăm pentru început că cea mai mare durere posibilă este a proprietarilor de fabrici de mobilă din Câmpeni, care spun că afacerile lor, undeva la 7 milioane de euro, sunt în pericol din cauza proiectului minier, iar cei 500 de angajaţi vor rămâne fără locuri de muncă. Aceşti patroni cer, în acelaşi document, dar câteva pagini mai încolo, o asociere cu statul român, iar ei să primească vreo 2.000 de hectare de pădure pe care să o exploateze cum vor în următorii 15 ani. Dacă nu, ar fi nevoiţi să îşi reloce afacerile, pentru că cianura ar contamina lemnul tăiat din pădure şi nu ar putea să îşi mai vândă marfa.
Păi aici aţi cam minţit domnilor. Nu de grija oamenilor vă pasă vouă, ci de faptul că deschiderea exploatării la Roşia Montană va produce un exod masiv al oamenilor. Spre un salariu mai bun, că la ce salarii primesc săracii acum, ar pleca şi mâine dacă ar găsi un loc de muncă şi respect din partea firmei la care lucrează.
Pe de altă parte cererea de a primi cele două mii de hectare de pădure nu este lipsită de interes. Arată gradul de disperare la care aţi ajuns din cauza problemelor legate de aprovizionarea cu materie primă. În ultimii ani, în Apuseni s-a tăiat şi s-a furat fără milă sute de mii de metri cubi de material lemnos. Nimeni nu şi-a imaginat că va veni şi Ziua Judecăţii, dar se pare că lucrurile sunt mai aproape de hoţi decât şi-au imaginat aceştia. Ultimele controale făcute de corpul de control al Ministerului Apelor şi Pădurilor, împreună cu Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Cluj, au evidenţiat furturi de material lemnos semnificative: la un singur ocol din Apuseni „lipsesc” peste 110.000 metri cubi. Iar concluzia o trage prefectul de Alba, Gheorghe Feneşer, care a declarat public cu subiect şi predicat: „În momentul de față există trimise la parchet cinci dosare, din care trei cu peste 100.000 de metri cubi fiecare”. Ori în condiţiile în care furnizorii tăi sunt chemaţi pe la DNA să dea cu subsemnatul, e clar că vrei să te aprovizionezi din altă sursă şi atunci ceri pădure de la statul român.
Povestea cu cianura din lemn este pentru copiii mici. Dacă ar fi întrebat, poate că ar fi aflat şi ei că în iazul de decantare cianura ajunge la o concentraţie infimă. Totuşi pentru ca aceasta să nu ajungă în atmosferă sub formă de vapori, ea va fi neutralizată şi va rămâne în apă la o concentraţie care îţi va permite să îţi faci cafeaua luând apa direct din iazul de decantare. Cum fac alţii prin Suedia.

No hai să vorbim de turismul sublim, care lipseşte cu desăvârşire

Când am ajuns la capitolul dedicat turismului am avut senzaţia că am greşit documentul. Cifrele scrise acolo negru pe alb sunt halucinante: 638 de hoteluri şi pensiuni doar în Apuseni, cu un număr de 4720 de persoane care beneficiază de pe urma turismului. Numărul turiştilor din ultimii ani este în acelaşi registru: 65.000 turişti în 2010, 50.000 în 2011, 42.000 în 2012 şi 45.000 în primele şase luni din 2013.
Dincolo de faptul că numărul unităţilor de cazare prezentat a fost obţinut după metoda „Mama Omida”, acesta este de 6 ori mai mare decât numărul TOTAL al tuturor hotelurilor şi pensiunilor din judeţul Alba. În momentul de faţă în întreg judeţul sunt undeva la 100 de unităţi de cazare, aici fiind incluse până şi taberele şcolare. De unde or fi apărut ele, sutele de pensiuni, nu ştim. Ce ştim este că numărul total de unităţi de cazare din Apuseni, aici vorbim de 21 de oraşe şi comune, este de exact 57. Adică de 11 ori mai puţine decât ni se spune în „studiu”. Cum am ajuns la această cifră? Simplu, am folosit datele oficiale de la statistică pentru următoarele localităţi: Abrud, Câmpeni, Zlatna, Albac, Almaşu Mare, Arieşeni, Avram Iancu, Baia de Arieş, Bistra, Bucium, Gârda de Sus, Horea, Ighiu, Lupşa, Poşaga, Rîmetea, Roşia Montană, Sălciua, Scărişoara, Vadu Moţilor şi Vidra. După operaţiunea aritmetică de adunare au rezultat următoarele date: 57 de hoteluri şi pensiuni în aceste localităţi şi un număr de 253 de angajaţi, inclusiv cei de la restaurante. Deci nici vorbă de sute de pensiuni şi mii de oameni care lucrează în turism.
Cât priveşte turiştii, aici lucrurile stau la fel ca mai sus. Gradul de ocupare al unităţilor turistice este simbolic, cu o singură excepţie, Arieşeni. Dacă la Arieşeni gradul de ocupare este de 57 la sută, în alte localităţi acesta variază între 9,54% la Vidra şi 14,7% la Sălciua. Asta acolo unde sunt turişti, pentru că sunt şi localităţi fără unităţi de cazare, unde numărul turiştilor este … ZERO. Practic, doar 38 la sută dintre localităţi au un procent de ocupare mai mare de 9,5%. Ceea ce este foarte puţin. Trebuie să precizăm faptul că pensiunile care funcţionează la negru, fără autorizaţii şi care în concluzie nu plătesc taxe şi impozite, nu au fost luate în calcul de către cei de la statistică.
Şi acum ajungem la turişti. Numărul acestora a fost după cum urmează: 9.283 în 2010, 20.122 în 2011 şi 29.225 în 2012, pentru anul 2013 nefiind disponibile informaţii detaliate pe fiecare localitate în parte. Se poate vedea clar că există o diferenţă semnificativă între cifrele prezentate de „Mama Omida”(Fundația Pro Munții Apuseni) şi cele oficiale. Şi chiar dacă la o primă vedere numărul turiştilor din Apuseni a crescut în ultimii trei ani, gradul de ocupare este extrem de mic. Dacă scoatem din ecuaţie Arieşeniul, care are un statut special din cauza pârtiei de schi care atrage sportivii iarna, restul pensiunilor şi hotelurilor au fost mai mult…goale!!!!

Mirajul milioanelor de turişti din Apuseni

„Studiul” după ureche al respectivei fundații mai are o minciună. Mare cât China de altfel. Pentru că presupune un aflux de 1,5 milioane de turişti care ar vizita galeriile din Roşia Montană. Iar de aici începe calculul fantasmagoric: 1,5 milioane turişti care cheltuie 200 de euro fiecare şi rezultă venituri de 300 de milioane de euro anual, respectiv 30 de miliarde de euro în următorii 100 de ani. Ce au uitat autorii „studiului” este faptul că în actualele condiţii, în care galeriile nu sunt vizitabile, nu o să vină niciun turist şi miliardele alea de euro vor rămâne o poveste. În acelaşi timp, Roşia Montană poate şi va deveni un centru turistic în momentul în care Roşia Montană Gold Corporation va finaliza restaurarea caselor, a galeriilor şi va finaliza cel mai mare complex muzeal dedicat mineritului din Europa.
Am încercat în câteva rânduri să demonstrăm, CU CIFRE OFICIALE, demoagogia şi minciunile celor care se opun proiectului de la Roşia Montană doar de dragul de a fi Gică-Contra, fără a avea argumente solide sau din interese doar de ei știute.

Etichete: , , , , ,

reclama