PREFECTUL GHEORGHE FENEŞER: „DE LA ALBA IULIA S-A CONDUS ARDEALUL!”

„Trebuie să îi dăm Cezarului ce e al Cezarului. Administraţia la Alba Iulia. Repet, de trei ori la rând de la Alba Iulia s-a condus Ardealul. Important e să fie capitala la Alba Iulia, indiferent cine va fi guvernatorul regiunii”.

Declaraţia aparţine prefectului Gheorghe Feneşer, unul din susţinătorii înfocaţi ai ideii că Alba Iulia trebuie să fie capitală de regiune.

L-am provocat la un dialog pe acest subiect, fără a neglija şi alte teme, la fel de interesante.

 

– De ce ați acceptat să plecați din mediul privat și să veniți pentru o funcție publică?

– Într-adevăr, e cea mai dificilă întrebare. Să o iau cu începutul. Înaintea alegerilor în luna noiembrie știți că s-au schimbat prefecții. Atunci am fost nominalizat de Partidul Conservator, de președintele partidului, domnul Daniel Constantin, pentru funcția de prefect al județului Alba. Vă spun sincer că am refuzat. Mi s-a cerut CV-ul pentru prefect și am trimis CV-ul altei persoane care, spre surprinderea tuturor, nu a fost membru politic, nu a activat nici măcar cinci minute la un partid.

Toată lumea se întreba cum a ajuns domnul Cozuc prefect. Foarte simplu. Eu l-am cunoscut ca un om deosebit, un profesionist desăvârșit și în câțiva ani cât mi-am desfășurat activitatea ca și consilier local la Sebeș dânsul a făcut auditul acolo. Am văzut lucrările dânsului, de o acuratețe extraordinară lipsite de cel mai mic iz ca să zic politic sau de culoare politică, dacă vreți. Și mie mi-a plăcut, m-am înțeles foarte bine cu el și i-am propus, l-am întrebat dacă ar fi de acord cu funcția de prefect, Flaviu a fost de acord, așa că am trimis CV-ul lui și a intrat în ședința de guvern. Asta a fost la începutul lunii noiembrie.

La începutul lui ianuarie din nou urmau schimbări, cu reorganizările prin ministere și am fost chemat din nou la București. Nu vreau să vă ascund că, în perioada asta, am avut destule reproșuri de la unii colegi conservatori din teritoriu, președinți de organizații, care mi-au spus că dacă nu am acceptat postul de prefect de ce nu l-am dat altui județ. Pe bună dreptate într-un fel, pentru că Partidul Conservator are în toată țara doar doi prefecți. Și nouă ni s-a recunoscut un merit la Alba.

Vreau să vă spun că Alba nu a fost chiar un județ ușor din punct de vedere politic. În luna ianuarie am fost din nou chemat și mi s-a spus de data asta e imperativ. Am uitat să vă spun ceva. Înainte de alegeri am refuzat și colegiul de deputați Sebeș-Blaj și colegiul 2 de senat. După alegeri, când s-a investit guvernul am avut o opțiune de a alege pentru București. Am refuzat și Bucureștiul. Când am fost întrebat am spus că eu nu plec de acasă. Nu mă interesează Bucureștiul. Au mai trecut câteva zile, am intrat în ianuarie, am fost din nou chemat și dacă tot nu am vrut să merg la București mi s-a transmis că rămân la Alba. Prefect. Și nu am mai avut încotro. A trebuit să accept funcția de prefect al județului Alba.

– Ați declarat public faptul că la venirea dumneavoastră ați găsit lucrurile mergând cu frâna de mână trasă. S-a mai deblocat frâna?

– S-a deblocat așa vreo două poziții mai jos, nu mai este chiar atât de mult trasă, dar este, este. Vă spun sincer sunt nemulțumit de foarte multe lucruri. Mi-e foarte greu să încep și să vă spun de unul dintre ele. Venind din mediul privat sunt obișnuit să rezolv problemele altfel. Dacă ai o problemă o rezolvi acum pe loc, nu o lași o săptămână, o lună, doi ani sau trei ani cum le-am găsit eu aici. Probleme lăsate undeva așa în aer, doar doar dispar de la sine după nu știu câtă vreme. Cred că am reușit.

Înainte de acest interviu am avut o mică discuție și vă spuneam că am o satisfacție în sensul că au început foarte mulți oameni din județ să vină în audiență. Din nefericire programul de multe ori nu îmi permite să fac audiențe mai mari de 3-4 ore, cât ar fi normal. Am încercat, cu colegii din prefectură, să îi îndrept pe acești oameni care veneau cu tot felul de scrisorele, de reclamații, de petiții, am încercat să îi îndrept spre șefii de servicii sau spre domnul subprefect. Ei, din nefericire pentru mine, am văzut că cetățenii care nu reușesc să intre la audiență pleacă și se înscriu pentru săptămâna următoare. I-am întrebat de ce fac lucrul ăsta și mi s-a spus că ei vor să vină la mine. Pentru că au auzit sau li s-a spus că am rezolvat problemele altor oameni. Vorba s-a dus din om în om că există probleme care își pot găsi rezolvarea într-un termen foarte scurt. Și satisfacția asta este că undeva la jumătate din problemele care îmi sunt ridicate la audiențe le rezolvăm pe loc. Sau dacă nu le rezolvăm chiar în acea zi în săptămâna următoare.

Înainte să veniți dumneavoastră la mine în birou a plecat consilierul meu. Noi săptămâna trecută am avut audiențe la Câmpeni, iar procedura este în felul următor. Ce putem să rezolvăm pe loc rezolvăm, ce nu, ne întâlnim lunea dimineața și stabilim planul de lucru și până marțea încercăm să soluționăm tot ce avem. Sunt și probleme care nu se pot rezolva în termen atât de scurt, dar vreau să vă spun că la Câmpeni am avut 29 de persoane în audiență și din 29 de persoane până acum (n. red. luni dimineața) sunt rezolvate 11. Cred că este un procentaj destul de bun.

– De ce credeți că există încă asemenea situații, în care oamenii bat la ușa prefecturii de trei-patru ani și nu li se rezolvă problema? Și nici nu sunt trimiși la alte instituții care ar putea soluționa problemele lor.

– Probabil, nu aș vrea să fiu prea dur în exprimare, dar probabil dintr-o neînțelegere, probabil din lipsa timpului celor care acordau audiențe sau pot să fie și alte probleme. Sunt convins că atunci când te pui în situația omului care vine la tine să îi rezolvi o problemă poți să-i înțelegi problema și poți să i-o rezolvi. E destul de greu să faci ceva pentru oameni dacă nu vrei și dacă nu îl înțelegi. Eu sper că vorbesc limba lor și sper că i-am înțeles.

– În ce stadiu vă aflați cu proiectul referitor la sănătatea populației din Sebeș? Ne spuneați că veți solicita Consiliului Local Sebeș să se implice.

– Mai întâi de toate trebuie să vă spun că nu mă interesează doar Sebeșul. Și chiar mi s-a atras atenția că pomenesc prea mult de Sebeș și am încercat să mă canalizez și pe celelalte zone ale județului.

În urmă cu aproape trei ani de zile am introdus pe ordinea de zi a Consiliului Local Sebeș proiectul privind starea de sănătate a populației și impactul asupra mediului. Pentru că mie mi se părea normal să cunoaștem care este situația actuală, unde ne aflăm cu poluarea și dacă mai putem să venim cu industrii care ar putea afecta mediul și sănătatea populației. Supărarea a fost mare când am văzut că trei ani la rând am încercat să introduc pe ordinea de zi acel proiect și nu a fost votat de către consilierii locali din mai multe motive. Pentru că unii erau angajați ai Kronospan, unii aveau alte interese, erau interese politice. Eu fiind din partea USL-ului, dacă USL băga un proiect de hotărâre ceilalți consilieri din partea PDL-ului nu-l votau și din nefericire noi acolo nu am avut majoritate și proiectul nu a trecut.

Am avut o discuție cu consilierii chiar înainte de a pleca (n. red. în funcția de prefect) toți sunt convinși în momentul de față că este necesar acest proiect inclusiv domnul primar și până în primăvară urmează să facem toate procedurile necesare pentru a-l demara.

Probabil ați auzit că în Sebeș se face o nouă fabrică de formaldehidă. Aproape toate avizele sunt luate, urmează să se obțină autorizația de construcție. Din punctul meu de vedere nu cred că este chiar așa o mare problemă. Eu m-am luptat extraordinar de mult nu atât pentru formaldehidă, pentru fabrica ce era, lde 60.000 tone de formaldehidă pe an, să o dăm jos. Nu. Eu m-am luptat ca deasupra Sebeșului să nu mai văd acei nori galbeni, acei nori plini de pulbere care zilnic se eliberau în atmosferă. 2,2 tone de pulbere foarte fină în fiecare zi. Pulbere, care vrei, nu vrei, ajungea în plămânii noștri. Și nu numai că ajungea în plămânii noștri, dar rămâne acolo și nu o mai poți scoate. Acea pulbere era îmbibată și cu formaldehidă, care provenea din șlefuirea plăcilor pe care le fabrică Kronospan-ul. Lupta mare aici a fost. A durat vreo doi ani de zile, după care conducerea Kronospan a înțeles că trebuie să dialogheze cu noi și după cum știți au demarat acea investiție de 11 milioane de euro. Filtrele pentru captarea pulberii. Meritul Consiliului de Inițiativă din Sebeș a fost recunoscut chiar de către patronul Kronospan, care la inaugurarea filtrelor a spus că în calitate de firmă privată nu ar fi făcut o investiție de 11 milioane de euro dacă nu ar fi fost nevoit să o facă. Și cu asta cred că s-a spus totul.

Acest proiect referitor la sănătatea populației o să demareze și mi se pare normal ca populația Sebeșului, care a fost atâta vreme afectată să știe foarte clar care este situația sănătății populației și dacă au fost afectați, ca urmare a acelei pulberi care a fost eliberată în atmosferă și am inhalat-o toți sau a altor factori de mediu. Noi trebuie să verificăm, până nu vin specialiștii să ne spună clar, nu putem să ne pronunțăm. Dar să-i lăsăm pe ei să vadă exact și trebuie să ne spună dacă există boli profesionale în Sebeș, dacă există boli ca urmare a acelei inhalări de pulbere sau din cauza altei societăți comerciale din oraș.

Pe de altă parte, poluarea este cumulativă. Dacă ai poluat, nu dispare. Ai poluat astăzi, nu dispare mâine-poimâine. Nu. Ai nevoie de o perioadă foarte mare de timp pentru a se reface mediul înconjurător. Și nu numai atât. În perioada asta nu mai trebuie să poluezi deloc. Vreau să vă spun că, din nefericire, Sebeșul este un oraș poluat pentru că este un oraș industrial. A ajuns un oraș industrial. Aduceți-vă aminte, înainte de ’90, sebeșenii mergeau la Alba Iulia, aveau serviciu în Alba Iulia. Acum este invers. Cei din Alba Iulia merg la Sebeș pentru că sunt locuri de muncă. Aproape orice loc de muncă, vrei, nu vrei, poluează. Și atunci vrem să știm, pe o scară de la 1 la 10 unde ne aflăm cu poluarea în momentul de față. Putem să mai poluăm zona sau nu. Dacă nu, atunci va trebui o hotărâre a Consiliului Local prin care să spună începând cu data de astăzi nu se mai aprobă nicio investiţie în municipiul Sebeş decât la o distanţă să zicem de 100 de metri de prima locuinţă. Ceea ce este o chestiune de bun simţ. Pentru că niciunde în străinătate nu mai vezi că se fac fabrici în mijlocul oraşului. Haideţi să fim serioşi. Există zonă industrială, la periferie şi acolo se face tot. Configuraţia oraşelor noastre aşa a fost. A existat o fabrică veche, s-a dărâmat şi s-a construit alta în loc. Dar cea nouă care s-a făcut să vedem un pic. Ce producţie avea cea veche, ce producţie are cea nouă. Cât polua cea veche, cât poluează cea nouă. Şi atunci s-ar putea să avem nişte surprize. Este o problemă care se va rezolva anul acesta, iar locuitorii o să poată să stea liniştiţi.

– Vrând-nevrând regionalizarea va fi unul din subiectele principale de pe agenda publică din acest an. Ce şanse reale are Alba Iulia să devină capitală de regiune?

– Eu cred că şansele sunt foarte mari. Dar pentru a avea şanse foarte mari trebuie să ne jucăm foarte bine cartea. Nu pot decât să apreciez modul în care am fost înţeles de către Consiliul Judeţean Alba, de către Primăria Municipiului Alba Iulia şi de către parlamentari. Eu i-am rugat pe toţi să colaborăm, nu le-am dat ordin, să punem cu toţii umărul, să mişcăm căruţa asta care se numeşte judeţul Alba din loc.

Din nefericire, noi nu ne putem lăuda cu un judeţ dezvoltat astăzi. Din nefericire, repet. Chiar vorbeam cu colegii mei şi le spuneam în întâlnirile pe care le-am avut, toţi dorim această capitală să o vedem la Alba Iulia. Dar eu nu pot concura pe plan economic cu Braşovul, nu pot concura pe plan cultural cu Sibiul, nu pot concura din punct de vedere al sănătăţii şi al educaţiei cu Târgu Mureş. Însă am un lucru pe care ei nu îl au. Noi avem în spate o istorie şi s-a dovedit că Ardealul de aici a fost condus, de la Alba Iulia.

Şi mai avem un atu extraordinar de mare, al infrastructurii. Aici mă refer la spaţii. Am luat legătura cu prefecţii celorlalte judeţe şi i-am întrebat dacă au spaţii pentru o multinaţională care ar avea nevoie de 100-150 de birouri. Răspunsul a fost clar: nu. Şi atunci, dacă ei nu au spaţii, eu am spaţii. Am discutat cu primarul municipiului Alba Iulia. Împreună cu el şi cu Consiliul Judeţean am identificat mii de metri pătraţi de clădiri pe care, cu eforturi minime, le putem amenaja şi astfel putem asigura spaţiile necesare capitalei administrative, pentru că eu asta îmi doresc, Alba Iulia să fie capitala administrativă. Cu toţii ne dorim, dar pentru asta avem nevoie de clădiri. Unde îi băgăm pe oamenii ăştia?

Să ne gândim ce s-ar întâmpla dacă ar pleca capitala administrativă de la Alba. Ar exista trei agenţii regionale, care făcând un calcul înseamnă peste 360 de angajaţi care ar trebui dislocaţi şi duşi în altă parte. Pentru aceşti angajaţi celelalte judeţe nu au loc. Darămite să creeze o structură în plus. Noi avem această posibilitate. Avem un material la care lucrăm şi care va fi gata într-o lună de zile, după care va începe cel mai mare război. Războiul de imagine pentru municipiul Alba Iulia. Lobby pe care trebuie să îl facă toţi. Lobby la Academia Română, la Casa Regală, la Parlament, la ministere, la Guvern, inclusiv pe parte de biserică. Avem o istorie extraordinar de încărcată şi este atuul nostru. Trebuie să îi dăm Cezarului ce e al Cezarului. Administraţia la Alba Iulia. Repet, de trei ori la rând de la Alba Iulia s-a condus Ardealul. Important e să fie capitala la Alba Iulia, indiferent cine va fi guvernatorul regiunii. Ar fi cea mai mare realizare din judeţ din ultimii 5-10 ani.

Etichete: , , ,

reclama