„CRED CĂ ZLATNA VA DEVENI UN MIC COLȚ DE RAI”

Primul Festival Internaţional de Film Etnografic din Zlatna (FIFE) s-a bucurat de un real succes. Competiţia a reunit multe filme de calitate, iar publicul a fost prezent în număr foarte mare. Dincolo de atmosfera extraordinară din timpul celor trei zile de festival, am dorit să aflăm şi părerea membrilor juriului despre FIFE, dar şi despre Zlatna şi perspectivele ei.

Geo Saizescu – regizor și actor consacrat, președintele juriului despre Festivalul Internațional de Film Etnografic Zlatna
– Reîntâlnirea mea cu aceste plaiuri pe care am petrecut o vară întreagă acum aproape 50 de ani realizând filmul „La porțile pământului” este minunată. O întâmpinare între două provincii depărtate dar frățește apropiate mă fac să cred că suntem pe un teren bun, iar faptul că aici se întâmplă ceva la care nu mă gândeam acum 50 de ani, că voi asista la nașterea unui centru de arte vizuale este o chestie extraordinară.
Primarul Silviu Ponoran a reușit, când se prăbușea totul la un moment dat, să redea speranța renașterii acestor locuri de neuitat pentru neamul românesc. Aici am întâlnit un grup de oameni devotați filmului, românismului și care au constituit ideea unui festival internațional care trebuie să devină permanent, despre care trebuie să se vorbească național și internațional. În ceea ce privește juriul o lume artistică deosebită face parte din el și am găsit cele mai bune premii pentru cele mai bune filme prezentate în acest festival. Titlul de președinte al juriului mă onorează și mă face să fiu în continuare atașat Țării Moților. În vremea când am făcut eu cu Sebastian Papaiani filmele sălile de cinema erau pline, azi nu mai avem însă nici săli de cinema. Cred că trebuie să ne străduim cu toții să recâștigăm terenul pentru filmul național.
Lumea pe care primarul Silviu Ponoran a atras-o aici este extraordinară, este devotată, credincioasă și pricepută. Și nu este deloc o chestiune ușoară a fi priceput chiar atunci când n-ai știut la un moment dat ce înseamnă arta filmului.

Horia Barna – jurnalist, profesor și traducător a reprezentat Institutul Cultural Român București
– Ca membru al juriului cum apreciați atmosfera de festival?
– Ca membru al juriului ar trebui să mă uit la filme și să mă fi uitat mai puțin la atmosfera festivalului. Ca manager cultural în general și membru al juriului, de data aceasta, se pare că este o atmosferă foarte bună și mă bucură foarte tare că au venit și vin seară de seară atât de mulți oameni. Cred că oamenii au înțeles că s-a organizat pentru ei un eveniment foarte important și că de ei depinde foarte tare cât de mult se poate dezvolta și căpăta semnificație dacă ei sunt prezenți.
– Mai are cultura argumente să se impună?
– Cred mai mult decât atât! Cred că în vremuri de criză numai cultura și relațiile internaționale sunt în stare să miște lucrurile înainte și n-o spun eu ci o spun specialiștii în materie. Polonezii fac de câțiva ani, de când e criză în lume, o politică de stat care a început mai demult să investească foarte mult în relații culturale și relații internaționale în general, dar să aducă în față cultura ca ancoră și ca instrument de cunoaștere și înțelegere, deci de apropiere și de dezvoltare ulterioară împreună.
– Are acest festival atuuri să se impună în viitor ca unul de referință?
– Cred că da și am să încerc să pun și eu umărul la construcția aceasta pentru că etnografia, patrimoniu imaterial, toate elementele de felul acesta sunt extrem de importante și li se dă importanță în lume. Viața este alcătuită din elemente de conviețuire, de opțiuni, de tradiții și datini care au făcut și fac să capete sens viața pe pământ. Modernitatea și după aceea actualitatea tehnologică au cam complicat și îndepărtat omul de ceea ce înseamnă cu adevărat locul lui pe pământ. Toată lumea tinde nu către o reîntoarcere la natură neapărat ci către o reîntoarcere la esențe și către scoaterea omului din locul lui de buric al pământului așa cum l-a lansat modernitatea crezând că omul este deasupra tuturor și aducerea lui la locul care i se cuvine, în mijocul universului și al naturii, dacă vorbim de natură, cu aportul lui normal de elemente de modelare a vieții, a naturii, a mediului înconjurător pe care trebuie să îl cam protejeze, nu să îl agreseze, căci rămânem și fără el și fără oameni.
– Sunteți pentru prima dată la Zlatna?
– Sunt prima dată aici și îmi place foarte tare. Cred că încep să mă îndrăgostesc de Zlatna și vorbesc foarte serios mai ales după ce am auzit că toată zona aceasta a suferit îngrozitor și încă sufere de pe urma efectelor grave de poluare și de contaminare. Acesta e un element fundamental să trăiești normal, aici s-au făcut niște eforturi care au început să fie vizibile abia de câțiva ani și dacă e așa bine după numai câțiva ani, atunci în momentul în care se va recupera profund și va fi și armonizat cu peisajul și în funcție de peisaj, cred că va deveni un mic colț de rai, cu adevărat, adică profund colț de rai. Deja are toate elementele, începe să mustească a rai și să miroasă a rai
– Cum vi s-au părut filmele înscrise în competiție?
– Filmele înscrise se împart cam în două categorii mari, foarte mari: etnografice și de conviețuire și cele ale obiceiurilor de peste an care repet au importanța lor covârșitoare prin stabilirea rolului individului și a comunității ce formează o rânduială care trebuie reînvățată. Comunitatea veche și străveche compunea peste an sumă de obiceiuri care reprezentau o sumă de reguli și norme de conviețuire. Spuneau la șezători glume, ghicitori, eseuri cum zice poetul, toată literatura orală nu-i decât un pachet îmbrăcat în poveste, îmbrăcat în narațiune, rimat când se putea ca să fie memorabil sau basm ori legendă care transmiteau acest lucru – conviețuirea, ce e bine, ce e rău, ce-i corect, ce-i greșit, când să faci asta sau cealaltă, după vârste, anotimpuri și așa mai departe.
Cea de-a doua componentă este cea a meșteșugurilor tradiționale care iarăși pot pe de-o pare să confere bogăție locului, în sensul creării de valoare, locuri de muncă și câștig în zonă specific pentru că eu aș vrea să văd în câțiva ani turism aici. Un festival la care să vină lume nu numai din Europa ci și de pe alte continente. În multe părți din lume se fac filme de factură etnografică în aceste componente mari, obiceiuri de peste an sau meșteșuguri tradiționale, diverse forme aici pentru a veni și o împletire cu antropologia urbană și rurală.
Deci chiar dacă îl facem într-o zonă care tinde sau a tins să fie mai degrabă rurală suntem într-un oraș, un fost municipiu roman chiar. Zlatna are, și m-a bucurat foarte tare, o piscină frumoasă, are patinoar, are o grădină japoneză pe mijloc, mică dar frumoasă, are un loc de promenadă formidabil. Va conferi cât se poate de bine elementele de infrastructură treptat, în toate investițiile secundare sau terțiare care ar putea să se facă din turism, plus valoare din diverse alte elemente. O să sfătuiesc în continuare municipalitatea, primăria.
– Rămâneți deci aproape de Zlatna.
– Vreau să încerc să rămân aproape dând sfaturi dar îndemnându-i pe oamenii de aici, nu numai pe primar, să lucreze ei. Eu îi pot consilia de la distanță, în materie culturală pot anunța în diverse zone culturale, artistice, ale lumii că aici se întâmplă ceva interesant însă totul rămâne în mâna oamenilor.
Dacă vin 5.000 de oameni în doi ani aici unde stau? Ce mănâncă? Trebuie făcute și se pot face, însă trebuie să ajute toată lumea. Pot face și acasă spații de cazare, de ce să nu câștige niște bani și nu numai la festival. Pot folosi Poiana Narciselor de Sf. Constantin și Elena sau să mutăm acest festival de Sânziene, să facă focuri pe dealuri, etc. Lucruri de genul acesta, simple cât și altele, am vorbit cu primăria, legate de ruinele îngrozitoare dinspre capătul de est al orașului unde a fost combinatul, să facem niște serii de expoziții speciale și apoi să le transformăm în altceva. Se pot face însă trebuie lucrat și cu alții din zone similare din țară și din Europa. Nu singuri pentru că nu suntem singuri pe lume. Și alții au asemănări cu noi și diferențe specifice și învățăm de la unii, de la alții cum se poate dezvolta frumos Zlatna și toată zona până la Alba Iulia și în sus și pe văile laterale unde am fost și am văzut. Degetul lui Dumnezeu arată bine în Valea Mică spre toată zona. A răsărit și cred că n-o să fie considerat un semn simbolic al devenirii. Cum se zice Dumnezu îți dă dar nu-ți bagă și în traistă. Așa că împreună cred că se poate reuși și aici un colț de rai veritabil.

Claudia Motea – actrița româno-canadiană reprezentantă a românilor din diaspora
– Cum v-ați simțit în aceste trei zile de festival, aici, la Zlatna?
– Am participat la mai multe festivaluri, atât ca membru al juriului cât și din postura de candidat la fericirea și la premiile festivalului. Am avut privilegiul în viață să joc în România și în străinătate, am jucat pe scenele multor festivaluri prestigioase din Europa pentru că am făcut parte din trupa lui Silviu Purcărete care a avut un destin cât se poate de frumos pe linie artistică. De fiecare dată când particip la un festival indiferent de care parte mă situez vin cu emoție și bucurie. Vin cu emoție pentru emoția necunoscutului, emoția unei adaptări pentru că îmi doresc de fiecare dată să fie o reușită acel festival. Și vin cu bucuria de a cunoaște oameni noi, artiști noi, de a lega relații de prieteni, de colaborare cu alți artiști. Sunt bucuroasă că sunt aici și acum că te-am cunoscut și pe tine.
– Are acest festival atuuri pentru a se impune ca unul de referință în viitor?
– Când am trecut de Lancrăm mi-am adus aminte de acel vers al lui Lucian Blaga „veșnicia s-a născut la sat”. Nu pot să spun că Zlatna este un sat, Zlatna este un oraș sătesc în viziunea mea pentru că își păstrează tradiția străveche și pentru că văzând și parada straielor populare de aici se vede că își păstrează tradiția și are acolo înrădăcinată partea sfântă a lucrurilor curate, a țăranului român. Pentru asta iubesc Zlatna, iubesc acest festival și îl văd cu o continuitate. Îl văd ca la anul va avea un destin și mai fericit și va avea o ținută și mai elaborioasă decât anul acesta.
– Tinerelor talente care pornesc acum la drum ce le-ați spune? E greu să răzbești în lumea cinematografiei?
-E greu, orice început e dificil și poate să fie anevoios. Trebuie să ai noroc, perseverență. Nu e greu numai să răzbești, să pornești e greu și să te menții, nimic nu e ușor. Ceva ce este foarte solid și foarte consistent și are o structură completă e greu de îndeplinit însă tocmai de aceea este atât de prețuit pentru că numai cu muncă și dăruire toatală poți să realizezi ceva.

Marian Stere – solist și textier cu recunoaștere internațională, reprezentant al Radio România Internațional
– Cum apreciați atmosfera de festival de aici?
– Extraordinară. Pe lângă faptul că este o atmosferă încărcată de sărbătoare este încărcată și de aurul purtat de acești munți care s-a topit tot în inimile celor din aceste locuri, sunt niște oameni extraordinar de frumoși, primitori. Cuvintele sunt prea sărace pentru a putea să zugrăvesc exact ceea ce se simte.
– Într-o lume tot mai modernă și superficială folclorul și filmul se mai împacă?
– Sigur că da și trebuie să se împace pentru că nenorocirea este că noi vrem să fim moderni cu orice preț. A fi modern nu înseamnă a îți uita neamul, locul din care ai plecat, a-ți uita pământul pe care te-ai născut și nu înseamnă că trebuie să îmbrățișezi limbi străine uitând-o pe a ta.
– Credeți în continuitatea acestui festival?
– Da pentru că întâi de toate oamenii sunt extraordinari. Și sper ca acest începăt să fie de bun augur, sunt convins că filmele vor fi din ce în ce mai interesante și de ce nu vorbind despre modernism să încercăm să nu facem educație cu de-a sila ci să îmbrăcăm într-o haină foarte atractivă lucruri extrem de interesante care dacă sunt prezentate didactic devin banale. Orice lucru prezentat, dacă vreți într-o formă de marketing foarte reușită, orice poveste proastă din filmul american se vinde foarte bine pentru că este foarte bine realizată. Noi dacă avem subiecte extraordinare nu văd de ce nu am putea să le prezentăm la fel într-o haină extraordinar de atrăgătoare pentru public.

Silviu Ponoran – primar al orașului Zlatna
– De ce festival de film la Zlatna, domnule primar?
– Ne-am gândit ce să facem căci Zlatna începe să aibă o înfățișare de oraș acum și este necesar să creăm atractivitate. Am zis să încercăm cu un festival de film etnografic întrucât în România nu prea există așa ceva. Mai există o tentativă, o combinație mai bine spus și de filme etnografice făcută de maestrul Geo Saizescu dar noi am zis direct festival de film etnografic și internațional și vrem să creăm cât mai multe evenimente ca să atragem oameni pentru că aici nu mai este roșu cum era odată. Am reușit să schimbăm înfățișarea acestui oraș, în bine spun eu, și trebuie să ne zbatem să trăim din cultură, artă, turism cam asta e ceea ce văd eu în viitor pentru că suntem mai departe de o autostradă, de un nod important de cale ferată și atunci foarte greu vin investitorii, mai ales în această perioadă de criză economică mondială și în același timp o criză a locurilor de muncă, marea noastră problemă aceasta este, criza locurilor de muncă.
– Mizați deci pe turism în viitor?
– Vreau ca încet, încet dacă pot să aducem în Zlatna turiști pentru că au ce să vadă. Am încă mari proiecte în turism care sper să primească finanțare europeană, unele sunt deja în execuție și sper ca oamenii să își dea seama că pot trăi și altfel. Există și azi posibilități în agricultură, zootehnie – aceasta a fost una din activitățile de bază ale zonei Zlatna până în anii 1100 când au început să vină primii mineri specialiști, ca să spun așa, din Slovacia, creșterea animalelor și albinăritul, acestea sunt toate activități suvenționate astăzi, se pot încasa bani dar trebuie să muncim și să și gândim. Cu asta nu prea eram noi obișnuiți în sistemul trecut, gândea doar unul și restul mergeau la servici 6-8 ore. Acum însă trebuie să ne gândim ce facem mâine, trebuie în primul rând să gândim pentru noi.
– Cum i-ați simțit pe zlătneni în aceste 3 zile de festival?
– I-am simțit ca întotdeauna pentru că mi-s dragi, îi iubesc, mă iubesc și desigur nu toți, însă majoritatea decide întotdeauna. Dacă ați văzut o tribună de 2000 de oameni plină și vineri, și azi, trăiesc evenimentul și îl trăim toți împreună cu mare, mare bucurie.

Etichete: , , , , , , , ,

reclama