ROȘIA MONTANĂ, ÎNTRE DEZNĂDEJDE ȘI SPERANȚĂ (I)

În comuna Roșia Montană mina de stat s-a închis în 2006, pentru că era nerentabilă, iar Uniunea Europeană a cerut României să sisteze subvențiile pentru întreprinderi nerentabile, dacă vrea să devină stat-membru. De atunci, oamenii trăiesc mai mult cu speranța că o să repornească mineritul. Unii au mai plecat, alții au ieșit la pensie, dar mineritul tot nu a repornit și e tot mai greu. Compania minieră care propune redeschiderea minei a făcut disponibilizări, în luna martie. Circa 400 de persoane au rămas atunci fără loc de muncă. Firma Roșia Montană Gold Corporation (RMGC), care era principalul angajator din localitate, a luat această măsură extremă din cauză că proiectul minier așteaptă de 10 ani aprobare, fără un răspuns concret. Stirisireportajealba.ro continuă să vă prezinte reportaje din Roșia Montană. Cine sunt oamenii rămași pe drumuri, care sunt durerile și speranțele lor, în această localitate cu tradiție minieră?

Bota Cristian Nicolae: „Vrem să aibă de lucru și generația noastră!”
„Am fost disponibilizat de la RMGC. Situaţia este grea. În zonă nu sunt locuri de muncă, ca în toată ţara de altfel. Am o fetiţă la şcoală și vă dați seama că nu e ușor. Ăştia sunt guvernanţii noştri, îmi pare rău să o spun. E foarte uşor să închizi o firmă, să laşi oamenii şomeri, dar e greu să pui ceva în loc, să creezi locuri de muncă. Aici la noi în Apuseni e foarte greu să găseşti de muncă. Eu încerc de câteva luni să îmi găsesc iar loc de muncă şi nu am reuşit. Trăim cu familia din şomajul meu, avem mare noroc că mai lucrează soţia. Noi suntem un caz mai fericit, dacă pot spune aşa. Dar sunt colegi de-ai mei la care a lucrat doar unul din familie şi acum au rămas fără niciun venit.”
Întrebat dacă mai crede că mineritul va reporni la Roșia Montană, Cristian Bota răspunde imediat: „Speranţe să pornească mineritul și proiectul minier mai avem. Dar contează şi când. Zăcământul nu va rămâne în pământ. Dar noi vrem să pornească acum proiectul minier, să aibă de lucru şi generaţia noastră.”

Rodica Cosmina Balea: „Când se termină șomajul, ce ne facem?”
Rodica are calificare de asistentă medicală, dar în zonă nu a reușit să se angajeze în domeniu. În schimb, a lucrat la cantină, ca angajată a companiei miniere, până când situația s-a înrăutățit. „Am fost foarte mulţumită cât am fost angajată, dar acum situaţia noastră este proastă. Eu sunt în şomaj de la compania minieră. Soţul meu a fost trimis şi el în şomaj. A găsit ceva la o altă firmă, dar este slab plătit, nu se compară cu ce avea înainte. Cu aceşti bani puţini, cum poţi trăi? Avem două fete gemene, dintre care una cu probleme de sănătate. Am făcut operaţii, problemele sunt multe. După ce se termină şi şomajul, ce ne facem?”
Am întrebat-o ce mesaj are pentru cei care se opun proiectului minier. “Opozanţii la noi nu au ce căuta. Au fost împotriva locului meu de muncă. Nu avem nevoie de ei şi oricum nu ne-au ajutat niciodată.”
În ciuda greutăților, speranța moare ultima: “Eu sprijin demararea proiectului şi îmi doresc să fiu angajată înapoi la companie. Noi am vândut proprietatea ca să facem loc mineritului. Că aici în zonă nu ai unde să te duci să te angajezi, altundeva decât în minerit.”

Etichete: , , , ,

reclama