ROȘIA MONTANĂ, ÎNTRE DEZNĂDEJDE ȘI SPERANȚĂ (III)

În comuna Roșia Montană mina de stat s-a închis în 2006, pentru că era nerentabilă, iar Uniunea Europeană a cerut României să sisteze subvențiile pentru întreprinderi nerentabile, dacă vrea să devină stat-membru. De atunci, oamenii trăiesc mai mult cu speranța că o să repornească mineritul. Unii au mai plecat, alții au ieșit la pensie, dar mineritul tot nu a repornit și e tot mai greu. Compania minieră care propune redeschiderea minei a făcut disponibilizări, în luna martie. Circa 400 de persoane au rămas atunci fără loc de muncă. Firma Roșia Montană Gold Corporation (RMGC), care era principalul angajator din localitate, a luat această măsură extremă din cauză că proiectul minier așteaptă de 10 ani aprobare, fără un răspuns concret. Stirisireportajealba.ro continuă să vă prezinte reportaje din Roșia Montană. Cine sunt oamenii rămași pe drumuri, care sunt durerile și speranțele lor, în această localitate cu tradiție minieră?

Manuela Bolog: “În Roșia nu se poate trăi numai din turism!”
Manuela Bolog a lucrat la departamentul Contabilitate al firmei miniere, dar acum se numără printre cei mulți care și-au pierdut locul de muncă. A încercat să dezvolte și o mică afacere de familie în turism, o pensiune, dar aceasta nu reușește să asigure venituri constante. „Ne descurcăm greu, ca orice om care rămâne în şomaj. E drept că avem o pensiune. Dar nu merge, avem turiști doar foarte rar. Să vină cine vrea în Roşia să vadă câtă lume este şi cum poţi trăi aici din turism, un an întreg. Să facă presa un reportaj, să se vadă că sunt amăgiri ale opozanţilor. Nu cred în niciun proiect despre care vorbesc opozanţii. Nu au oferit nimic concret.”
Lipsa locurilor de muncă este marea problemă în Roșia Montană și în localitățile învecinate, care dintotdeauna s-au susținut tot datorită minei de la Roșia. De aceea, redeschiderea minei pare singura soluție realist. “Proiectul minier este mare, vorbim de mii de locuri de muncă, proiectul ridică economic toată zona noastră. Chiar dacă cei care se opun mineritului ar oferi 10, chiar 100 de locuri de muncă, ceea ce nu se va întâmpla niciodată, tot nu înseamnă mai nimic. Opozanţii zic că putem trăi din cules fructe de pădure şi ciuperci. Asta ne-au oferit, nimic altceva”, spune cu amărăciune Manuela Bolog.
Revolta față de cei care se opun mineritului vine și din neîncrederea că ei cred cu adevărat în ecologism. “Opozanţii ăştia nu au crez de ecologişti. Sunt finanţaţi din spate şi iau o grămadă de bani. Acum când au plecat oamenii acasă de la companie, le venea să îşi smulgă părul din cap pentru că li s-a cam terminat şi lor. În Roşia se aude aşa ceva. Lumea vorbeşte. Cei care îi finanţează să fie contra noastră, le-au mai tăiat bine din bani. Unul dintre cei contra a lucrat la Cuprumin şi la Gold. Şi apoi s-a dat contra. El, dar şi alţii contra mănâncă acum o pensie din minerit. Sper din tot sufletul să repornească mineritul! Asta e soluţia aici.”
Aceeași convingere o are și tatăl Manuelei, Florea Bolog, și el disponibilizat de la compania minieră. “În loc să ajung și eu să am o pensie din minerit, că am lucrat atâția ani, acum trăiesc din şomaj. Mai am doi ani până la pensie și nimeni n-o să mă mai angajeze. Mulți oameni sunt necăjiţi aici, nu mai au unde lucra. Fără minerit nu poţi face nimic în zonă. Tragem speranţa că va porni investiţia asta la Roşia şi va fi bine. De atâţia ani, toţi guvernanţii au amânat autorizaţiile pentru proiect şi noi am rămas pe drumuri. Opozanţii nu ne ajută cu nimic. Guvernanţii însă trebuie să ne sprijine să pornească mina.”

Etichete: , , , , , ,

reclama