CELE DOUĂ ROMÂNII

Poate un pic previzibil, dar trist în acelaşi timp. Votul de duminică nu a făcut altceva decât să ne arate o realitate hidoasă: avem două ţări, două Românii. Foarte diferite, disproporţionate, a căror existenţă va alimenta minţile înferbântate pentru care cuvintele independenţă sau federalizare sunt sfinte.

După 10 de Traian Băsescu societatea s-a polarizat atât de mult încât avem de.a face acum cu două Românii. Era o vorbă bătrânească, spusă jumătate în glumă, jumătate în serios, că toţi cei de la sud sau est de Carpaţi să îşi facă paşaport când vin în Ardeal. Iar acum s-a văzut mai mult ca niciodată că cele două Românii sunt o realitate crudă. Că bătrânii noştri nu vorbeau prostii. Că politicenii au reuşit să creeze o ruptură, să sperăm nu iremediabilă,
Moldova şi Oltenia sunt roşii până în măduva oaselor. Acolo funcţionează 50 de lei în plus la pensie, ajutoarele sociale şi alte asemenea pomeni electorale. Şi funcţionează de vreo 25 de ani. Pe de altă parte în Transilvania, cu excepţia Hunedoarei, unde am înţeles că a fost o trădare de proporţii, totul s-a albăstrit. Votul pentru candidatul dreptei a fost covârşitor, iar diferenţele între cele două tabere mari.
Situaţia asta le va da apă la moară celor care vor un Ardeal separat de restul ţării, chiar şi numai administrativ. Oameni care s-au săturat să vadă că taxele şi impozitele lor nu se întroc în oraşele şi comunele lor pentru apă, canalizare şi drumuri, ci merg în zonele super sărace ale României, unde, încet-încet infrastructura ajunge mult mai bună decât în Transilvania. Oameni care muncesc din greu şi care nu înţeleg de ce trebuie să ţină în spate pe alţii care stau toată ziua în crâşmă şi beau banii primiţi cu titlu de ajutor social. Oameni care îşi fac datoria faţă de stat şi care au pretenţia ca şi statul să îşi facă datoria faţă de ei.
Este un curent de opinie care nu face bine ţării. Pentru că dezbină populaţia într-un stat indivizibil, cel puţin potrivit Constituţiei. Dar asta nu înseamnă că el nu este real şi perceput ca atare de fiecare român.
Pe de altă parte principalii candidaţi la funcţia supremă în stat au alimentat şi ei prin declaraţii această opinie. Şi în loc de dezbateri faţă în faţă despre viitorul ţării şi al nostru al tuturor, au preferat să se împroaşte cu noroi pe la televiziunile de casă, ori prin ziare. Iar lipsa dezbaterii pe programe, pe proiecte, pe chestiuni concrete s-a văzut foarte clar în ziua votului, când România a fost ruptă în două: Ardealul şi restul ţării. Mă rog, Ardealul plus Diaspora, unde votul majoritar a fost de dreapta.
Că tot veni vorba de românii din străinătate ar trebui să le ridicăm o statuie. Zecile de mii de români care au stat ore în şir, în vânt şi ploaie la coadă în faţa secţiilor de votare merită respectul nostru. Şi-au sacrificat ziua liberă de duminică şi au stat la coadă pentru că le pasă de viitorul ţării. Ţară din care au plecat pentru că aici nu puteau câştiga un salariu decent. Ţară în care trimit anual miliarde de euro şi de la care pretind un singur lucru: respect. Ceea ce s-a întâmplat depăşeşte orice film cu proşti făcut vreodată. Au fost umiliţi de nişte birocraţi care nu au fost suficient de amabili încât să le pună la dispoziţie formulare cu declaraţia pe propria răspundere în afara secţiei pentru ca oamenii să le poată completa. Cozile de nedescris au făcut înconjurul lumii. Şi i-au enervat la culme pe cei care nu au aşteptat cu orele să voteze.
Indiferent cine va ieşi preşedinte în 16 noiembrie cred că diferenţa va fi mică. Ambele tabere îşi vor mobiliza la maxim electoratul şi vor încerca să îi aducă la urne pe nehotărâţi. Am impresia că balanţa va fi înclinată într-o parte sau alta de diasporă. De românii care au anunţat că vor mai multe secţii şi care au promis că în 16 noiembrie vor lua cu asalt secţiile de vot de peste hotare.

Etichete: , , , , , ,

reclama