HAI CU FACTURILE LA VERIFICAT

Ultima şedinţă a legislativului local din Sebeș a fost, ca de obicei, plină de chestiuni de-a dreptul savuroase. Una din ele, pe care o luăm la purecat acum, vizează transparenţa cheltuirii banului public. De-a dreptul interesant.

Ca urmare a propunerii făcute de doi consilieri locali, restul aleşilor au considerat că nu pot fi decât de acord cu transparenţa totală a cheltuielilor făcute de toate instituţiile publice care primesc fonduri din partea Consiliului Local Sebeş. Mai exact hotărârea luată prevede că toate facturile cu valoare mai mare de 1.000 de lei, care se referă la achiziţia de bunuri şi servicii, vor fi comunicate prin poşta electronică, în termen de cinci zile de la înregistrarea lor, tuturor consilierilor locali, precum şi primarului, viceprimarului şi secretarului municipiului. Datele personale vor fi şterse de pe facturi, urmând ca acestea să fie postate şi pe site-ul primăriei.

Până aici nimic deosebit. Dar sunt foarte curios să văd feţele secretarelor care vor trebui în fiecare zi să dea cu markerul corector pe facturile de papetarie, agrafe, capsatoare şi alte chestii de genul ăsta şi apoi să le trimită de vreo douăzeci şi ceva de adrese de mail. Şi trebuie să dea bine cu onor corectorul să nu scape pe net vreo informaţie personală şi să se trezească după aceea cu procese din partea firmelor care vor putea spune că a fost încălcat secretul fiscal. Pentru că orice factură, mai mare sau mai mică, este produsul unei relaţii comerciale între respectiva instituţie şi un agent economic. Agent care este protejat de secretul fiscal. Adică nu ai voie să faci publică respectiva factură, să o pui pe site-ul primăriei, fără acordul explicit al firmei în cauză.
Adevărul este că a mai existat o tentativă de genul ăsta, acum vreo câteva luni, care a picat însă lamentabil la vot. De data asta lucrurile au stat altfel. Nu înseamnă însă că este perfect în regulă. Iniţiatorii proiectului au uitat faptul că există instituţii abilitate ale statului care verifică absolut toate facturile care sunt plătite din bani publici, chiar şi cele cu valoare mai mică de o mie de lei. Şi se numesc Curtea de Conturi sau poliţia economică.
La fel cum nimeni nu poate garanta că nu există persoane inteligente care, presupunând că au ceva de ascuns, vor aranja în aşa fel încât facturile dubioase sau cu dedicaţie să fie toate de maxim 999 de lei. Şi să nu devină publice.
Nu în ultimul rând este o decizie lipsită de valoare. Pentru că orice consilier local poate verifica oricând orice factură platită din bani publici. Fără să aibă nevoie de o hotărâre de consiliu local. Iar dacă găseşte ceva nu îl împiedică nimeni şi nimic să facă totul public.
Deci, frecţie la un picior de lemn…

Etichete: , , , ,

reclama