SĂ VOTĂM PENTRU MORŢII DE LA REVOLUŢIE

Mai avem câteva zile. Până la alegeri evident. Doar nu lăsăm ţara fără preşedinte acum în prag de iarnă. Trebuie să fie cineva care să o îmbrace, să o acopere noaptea, că frigul este deja pe noi, să îi dea de mâncare şi toate cele. Îmi este teamă că în loc de asta vom avea un individ în fruntea ţării care îi va lua banii, hainele de pe ea şi o va scoate în viscol, asta după ce i-a dat un cap în gură şi două şuturi în cur.

Prin vara lui 2012 aveam impresia că România este ruptă în două: unii cu marinarul, ceilalţi împotriva lui. Mă rog, era într-un fel o reacţie naturală a unei societăţi mega polarizate în care nu prea exista varianta neutră. Ori îţi plăcea individu’ ori nu. După referendumul vieţii şi parlamentarele de acum doi ani ar fi fost normal ca spiritele să se calmeze. Vezi să nu! Atunci politicienii dâmboviţeni ce drac să mai facă? Îşi pierd obiectul muncii. Bârfa şi şmenurile cui le lăsăm?
Constatăm că în ciuda oricăror declaraţii bombastice şi populiste, mai ales venind din zona politică, polarizarea societăţii este tot acolo. Războiul politic este pe viaţă şi pe moarte, iar combatanţii folosesc arme din cele mai jegoase şi mai lipsite de moralitate. În schimb nu îi aude nimeni discutând de proiecte, de programe, despre stoparea furtului din banul public. Astea sunt utopiile unora din alegătorii care nu reuşesc să înţeleagă că în ţara noastră anormalitatea a devenit normalitate şi urcată la rang de regulă.
Spunea cineva că România are nevoie în momentul de faţă de două guvernări succesive de dreapta. Nu. Ţara are nevoie de cineva care să poată gospodări bine banii. Pentru că încasări la bugetul statului există. Oamenii îşi plătesc taxele şi impozitele. Firmele, atâtea câte au mai rămas, plătesc şi ele. Doar că banii, mulţi sau puţini trebuie să fie cheltuiţi în funcţie de priorităţile reale ale cetăţenilor şi nu pe pomeni electorale sau răsplătirea clientelei de partid. Dacă statul nu ar mai arunca bănuţii pe proiecte fanteziste şi lipsite de logică, dacă ar fi măcar puţin preocupat de micile firme care aduc destul de mulţi bani la vistierie atunci în câţiva ani, indiferent de guvernare, ţara ar ieşi din mocirlă.
Pentru că, vrem să recunoaştem sau nu, ne vom adânci în această mocirlă a mediocrităţii. Suntem la final de an 2014, an în care despre fondurile europene am auzit doar la televizor. Ori la seminariile cu nume pompoase din care nu mai ţinem minte nici măcar numele. Politica coerentă pe care statul ar fi trebuit să o gândească nu se vede, iar ghidurile orientative pentru perioada de absorbţie 2014-2020 nu sunt făcute. Şi atunci cum vom reuşi să luăm de la coana Europa cele 40 de miliarde de euro la care avem dreptul? Păi nu vom reuşi. Dar vom da vina pe cei dinaintea noastră, în loc să punem osul şi să muncim, să ajutăm toate instituţiile şi toate firmele care vor să acceseze fonduri europene. Mă refer aici la cei care vor să lucreze cinstit, nu la hoţii care aproape în fiecare zi fac pelerinaje pe la DNA.
Şi atunci, în lipsa unei viziuni, a unui plan despre ce vrei să faci cu ţara asta de proşti, cărora le gâdili orgoliul la fiecare patru ani că e cea mai deşteaptă naţie de pe faţa pământului de la potop încoace, distragi atenţia de la ceea ce contează. Nu vorbim de economie ci de familia contracandidaţilor. Nu ne interesează fondurile europene ci status-urile de pe Facebook. Nu ne pronunţăm pe niciun subiect de interes ci ne înjurăm ca la uşa cortului de dimineaţa până seara. Refuzăm dezbaterea directă, faţă în faţă, şi mergem fiecare la televiziunile de casă.
Indiferent care va fi rezultatul celor două tururi, pentru că este improbabil ca meciul să se termine după prima repriză, noi vom rămâne cu aceleaşi facturi de plătit, firmele vor avea aceeaşi fiscalitate aberantă care le omoară pe zi ce trece, iar tinerii vor îngroşa rândurile românilor plecaţi în afara graniţelor. Doar preşedintele va fi altul. Restul lucrurilor rămân la fel.
Vom merge însă la vot. Vom vota pentru ca nimeni să nu ne fure votul. Vom vota pentru noi, pentru sufletul nostru. Dar mai ales în amintirea celor care acum 25 de ani au murit pentru ca noi să avem dreptul să punem ştampila pe cine vrem. Vom vota pentru că este dreptul nostru. Pe care nu ni-l poate lua nimeni!

reclama