Câinele de pază al democrației se scutură. De care purici?!

În timp ce presa alunecă pieziș pe povârnișul destăinuirii dând naștere unui blam generos care-și ia în serios rolul de tăvălug, menit să niveleze condeiele și să le separe în acoperite sau descoperite, publicul, și chiar și breasla, sancționează aspru una din meseriile oneste, remunerate și calificate ca fiind un garant al siguranței noastre: ofițerul sub acoperire. Profund îngrijorată, societatea decretează că un astfel de profesionist își poate plimba meseria pe unde vrea, numai pe teritoriul informației și al informării fațișe nu. Dacă publicul e vehement în atitudine și își dă ochii peste cap, breasla condeielor e împărțită între invidie și mândire. Unii sunt invidioși că nu li s-a propus, alții sunt mândri că nu li s-a oferit. Țara e tulburată, presa e condamnată și i se cere, pentru grațiere, să-și deconspire metehnele ascunse.

Ei bine, ne scuturăm de condeiele dosite, însă nimeni nu cere impetuos presei să se lepede și de pseudojurnaliști, cu atât mai mult cu cât stau în puncte de maximă vizibilitate dezinformând constant și strident. E o plagă mult mai periculoasă pe obrazul presei și extrem de nocivă pentru public. Pseudojurnaliștii sunt ușor de identificat, dictonul lor de bază fiind: nu-i știre mai bună decât compunerea și nu-i reportaj mai fain decât comunicatul de presă. Pacostea aceasta dezagreabilă la exterior este însă o mină de aur la interior.

Ne plângem necontenit de domnia baronilor locali, însă la umbra lor cresc viguroși cavalerii presei locale, inferiori în grad, dar infinit mai periculoși. Cavalerii joacă la bursă nu doar informația, ci vând și cumpără după bunul interes deopotrivă publicul și baronii locali. Și pentru aceasta au nevoie de pseudojurnaliști care scriu bine după dictare. Condiție elementară dobândită în clasele primare. Și atunci ca simplu cetățean care îți dorești o minimă informare te uiți siderat cum din zbor te acaparează un ofițer acoperit care îți dă public o informație pe surse (dacă el nu are surse, atunci cine?!) iar din spate se aude un pseudojurnalist cu glas ascuțit care îți recită un comunicat de presă bine șlefuit. Și parcă ai vrea să auzi vocea curată a presei nepartizane, însă într-un așa vacarm e greu să îți mai auzi și gândurile. Și totuși, unde e jurnalistul onest? De ce nu se aude?

Pentru că presa de calitate e tot acolo, la locul ei, însă pseudojurnaliștii s-au îndesat în zona socială, populând fără jenă distanța socială impusă de respectul reciproc dintre presă și public, parazitând sursele. Respectul e reinventat într-o zonă tampon ocupată abuziv de amatori ai pixului, care fac doar hărmălaie. Ceea ce determină publicul și presa veridică și își croiască tuneluri, să se caute intens unii pe alții. Informarea curată nu mai e lesnicioasă, presupune un efort minim de ambele părți. Așadar, cine caută vocea jurnalismului onest, debarasând balastul pseudoinformării, o găsește ușor.

Prin urmare ne dăm ochii peste cap că avem ofițeri sub acoperire în presă, însă nu ne derajează nici o secundă că avem amatori deghizați în profesioniști ai informării. Cerem azi impetuos presei să se scuture de toți jurnaliștii înveliți însă nici o secundă nu sancționăm și nu-i pretindem o cernere profesionistă. După o minimă documentare reiese că o persoană care dobândește statutul de ofițer sub acoperire e necesar să aibă un IQ peste 120, adică superior. N-am pomenit însă până acum nici măcar un test minim de bun simț pentru accederea la condei, fără să mai vorbim de capacități cognitive, ba din contră, tupeul pare a fi unicul deziderat.

În consecință, presa se scutură, dar de ce? Și cine cade?…

PS. Proaspăt absolvent al școlii de scriitură, ținând strâns în mână dovada certă pe care e scris că a absolvit, media examenului de licență fiind 10 (sic! și-a deconspirat nota supremă!) și cu un portofoliu generos și chiar de invidiat pentru un așa-zis începător, bate la poarta unui cavaler, stăpân peste un imperiu media, spre a-și testa priceperea. Nu deranjezi oricând și oricum cavalerii, ci doar atunci când anunță ei în popor că au nevoie de scribi. Drept urmare, cavalerul aruncă o privire ageră peste om, peste foi și conchide: Ești neputincios! N-ai terminat filologia/ingineria/meteorologia/sau chimia!

(Orice asemănare e pur întâmplătoare. Mai puțin pentru absolvent și cavaler)

Sursa foto: www.evolutionsupply.com

Etichete: presa, ofiter acoperit, jurnalism, baroni, local, stire