CREŞTINII ÎL SĂRBĂTORESC PE SFÂNTUL IERARH NICOLAE

În fiecare an, pe 6 decembrie, este sărbătorit Sfântul Ierarh Nicolae. Acest sfânt s-a născut în localitatea Patara din Asia Mică, în a doua jumătate a secolului al III-lea. A participat în calitate de episcop la primul sinod ecumenic ţinut la Niceea în anul 325. Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. La acest sinod este recunoscut drept un mare apărător al ortodoxiei. Atât de puternic a argumentat Nicolae şi atât de încăpăţânat a fost Arie încât, îngrijorat de ruptura care se putea face în Biserică, viitorul sfânt i-a dat ereticului o palmă în cadrul sinodului.

De la palma Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca, în 5 decembrie, celor neascultători să li se dea o nuia în semn de avertisment. A dăruit mult săracilor, a liniştit pe întristaţi, a vindecat cu putere de la Dumnezeu pe bolnavi, arătând lumii slava Tatălui Ceresc. A murit în anul 340, iar din anul 1087, moaştele sale se păstrează la Bari, în sudul Italiei. Sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae, cunoscut de copii drept Moş Nicolae, este una dintre cele mai aşteptate de către copii, care-şi lustruiesc ghetuţele sau pantofii pentru a găsi dimineaţa cadouri în ele

Odată cu Sfântul Nicolae se deschide şirul sărbătorilor de iarnă, ce se va termina la sfârşitul lunii ianuarie cu sărbătoarea Sfinţilor Trei Ierarhi Vasile, Grigorie şi Ioan. Sfântul Ierarh Nicolae este patronul bancherilor, marinarilor, juriştilor, berarilor, călătorilor, al fetelor nemăritate, dar mai ales al copiilor şi al săracilor. Peste 800.000 de români îşi vor sărbători onomastica. Din totalul persoanelor care poartă aceste nume, aproape 538.500 sunt bărbaţi (Nicolae, Niculai, Nicuşor, Niculae, Nicu, Nicula, Nicoară), iar aproximativ 280.000 sunt femei (Nicoleta, Niculina, Neculiţa, Nicolina, Nicola).

În tradiţiile româneşti, Moş Nicolae are alte atribuţii decât cele ale sfântului: apare pe un cal alb, aluzie la prima zăpadă care cade la începutul iernii, păzeşte Soarele care încearcă să se strecoare pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lasă lumea fără lumina şi căldură, este iscoada lui Dumnezeu pe lângă Drac, ajută văduvele, orfanii şi fetele sărace la măritat, este stăpânul apelor şi salvează de la înec corăbierii şi apără soldaţii pe timp de război, motiv pentru care este invocat în timpul luptelor.

Sf. Nicolae, Sân-Nicoară în calendarul popular, este reprezentat ca un bătrân cu barba albă, ilustrând în acest fel semnele îmbătrânirii timpului calendaristic, dublate și prin plasarea sărbătorii sale în ultima lună a anului și în anotimpul rece.

La români, Moş Nicolae s-a instalat mai întâi la oraşe şi foarte târziu la sate şi nu s-a suprapus peste ceilalţi doi moşi: Moş Ajun şi Moş Crăciun.

Obiceiul cadourilor în ghete îşi are orginea în legenda celor trei surori sărace ajutate de Sfântul Nicolae să se căsătorească. Sfântul Nicolae a aflat într-o zi că un tată din Mira, îndurerat că nu-şi poate mărita fiicele pentru că nu avea bani, dorea să le ia zilele şi apoi să-şi pună capăt vieţii. Sfântul Nicolae a fost impresionat şi a poruncit slugilor sale să ia câteva pungi cu galbeni şi să le strecoare în casa acelei familii. Punguţele au fost strecurate pe hornul şemineului, aşa că, de atunci, se atârnă ciorapi lângă el de Moş Nicolae sau de Moş Crăciun. De atunci, în fiecare noapte a Sfântului Nicolae, cei dragi şi în special copiii primesc daruri de la Sfântul Nicolae.

Moş Nicolae este, de fapt, adevăratul Moş Crăciun, mai ales în tradiţia Bisericii.

Etichete: , , , ,

reclama