PROPRIETAR LEGENDAR DE MINĂ LA ROȘIA MONTANĂ. A SCOS 1,7 TONE DE AUR, CU CARE A RIDICAT 7 BISERICI ȘI 7 ȘCOLI

Minerul Mihăilă Gritta din Roşia Montană a intrat în istorie ca o figură legendară a Munţilor Apuseni. A fost proprietar de mine de aur, unul înstărit. A avut mina lui proprie, ce-i poartă numele, unde a descoperit mult metal prețios cu care a ridicat școli și biserici. Informații prețioase despre minerul-figură legendară a Munților Apuseni găsim într-o lucrare economică publicată la Timişoara, în anul 1928, „Producţia aurului şi reforma monetară”, scrisă de Pamfil Ciobanu.

A ridicat 7 biserici în Alba și Hunedoara

În paginile cărții se face referire și la aurul extras de Mihăilă Gritta din mina care-i poartă numele, în Muntele Cetate, în imediata apropiere a drumului comunal. Autorul vorbește despre „17 măji metrice”, ceea ce este echivalent cu 1700 kilograme!
Potrivit documentelor cercetate de autorul cărții, cantitatea impresionantă de aur a fost folosită pentru construirea a șapte biserici și tot atâtea școli confesionale. Totul s-ar fi întâmplat la cumpăna secolelor XVIII-XIX.
Potrivit inginerului Aurel Sîmtimbreanu, un bun cunoscător al realităților zonei, dintre cele șapte biserici zidite cu certitudine se cunosc cinci: Roşia Montană, Bucium Cerbu, Mogoş (judeţul Alba), Geoagiu Joseni şi Geoagiu Gelmar (judeţul Hunedoara). Cât despre celelalte două lăcașuri de cult se presupune că ar fi unele din bisericile de la Cărpiniş, Vârtop, Ciuruleasa (Alba) sau Ardeu (Hunedoara).
Spre exemplu, la Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” din Bucium Cerbu în inscripția de sub clopotniță se spune „…ziditu-s-a această biserică cu hramul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril în satul Bucium Cerbu, judeţul Alba, în anul 1832, ctitor fiind Mihail Gritta, din Roşia Montană…”.
Școlile confesionale, șapte la număr, au fost ridicate special pentru pruncii moților.

Legenda vâlvei

Mihăilă Gritta este și personaj de legendă. Într-una dintre ele se spune că, urmând sfatul vâlvei, care a apărut sub înfăţişarea unui moş cu barbă albă până-n brâu, „Gritta a pus fitilul, dând foc prafului negru, iar explozia ce a urmat a provocat halucinanta apariţie a unui aur curat, greu şi frumos, cum rar s-a mai văzut într-o baie din Roşia”. La întrebarea vâlvei, ce are de gând să facă cu atâta aur, minerul Mihăilă Gritta îi răspunde: „O dragul meu şi al lui Dumnezeu, e mult darul aflat, dar pentru scopul meu este puţin! Să nu crezi însă că spre desfătarea mea râvnesc după bunuri lumeşti, nu dragul meu ortac… alta e ce mă frământă pe mine. Văd neamul meu în jugul robiei, văd că românilor le este închisă calea la şcoli, şi unicul scut al limbii şi legii noastre este casa lui Dumnezeu. Toată şcoala românilor e biserica… şi numai sub scutul altarului avem pază a ne păstra limba şi datinile strămoşeşti. Acum dar, ortace dragul meu, mă vei pricepe că dorul inimei mele e acela să zidesc biserici… Cât se va ajunge din acest aur, tot îl voi împărţi până la ultimul gram…”.

Fiul lui Mihăilă Gritta, un apropiat al lui Avram Iancu

Familia Gritta din Roșia Montană a fost una numeroasă. O figură proeminentă a fost George, fiul lui Mihăilă Gritta, proprietar de mine şi participant activ la Revoluţia română de la 1848-1849. Cuvinte de laudă la adresa sa avea chiar Avram Iancu, în 1851. „George Gritta fu si ridicatu la rangu de Tribun in Rosia si in totu de cursu deregatoriei suale de nimeni fu învinuit sau accusatu la prefectu fara imitand exemplu parentilor sui nau crutiat osteneala si averea pentru binele de obste si Thronu Imperatescu. Despre care lucru dau susu pomenitu George Grita acestu atestatu”.

Casele-palat de la Roșia Montană, apreciate de străini

Interesante şi deosebit de preţioase sunt şi mărturiile unor călători străini care au vizat Roşia Montană. Mulți au rămas încântaţi de casele familiei Gritta. Spre exemplu, călătorul austriac Krichel, vizitează Munţii Apuseni între anii 1827-1829. Vorbește cu admirație despre casele „ca nişte palate”, ale unor români din Roşia Montană. „Prima casă frumoasă, construită într-un stil ales, era a lui Gritta Gheorghiuţ, proprietar de mine din Roşia Montană, cel mai bogat român din regiune”. „Nici un principe nu s-ar ruşina să locuiască în aceste camere“, conchidea străinul.
Un funcționar austriac, K.u.K. Bezirksamt, îl prezenta astfel pe George Gritta, „Într-un portret în ulei, purta un surtuc ţărănesc, cu o barbă bogată, părul tuns scurt şi mustăţile bogate, era un om instruit şi un pasionat colecţionar de antichităţi romane. Pe terenul său a găsit patru pietre funerare, printre care una purtând numele fostului de două ori consul, Rufus şi mai multe monede romane”. Acesta propune administraţiei «să facă săpături, căci în felul acesta s-ar dovedi că acesta este locul coloniei romane Auraria»”.
Este dovedit faptul că minerilor înstăriți de la Roșia Montană le-a plăcut luxul. Casele erau mobilate cu gust, cu candelabre, pendule, sobe de teracotă, multe procurate de la Viena şi Budapesta. Nu lipseau obiectele din argint şi aur, tablourile cu semnături celebre. Totul s-a năruit după 1948, când regimul comunist le-a luat minele şi aurul.
Roșia Montană este atestaă documentar de 1882 de ani, conform unei tăblițe cerate din 6 februarie 131 p.Chr. Din aceasta se cunoaşte pentru prima dată toponimul localităţii, Alburnus Maior. Ocupaţia de bază a locuitorilor a fost de secole mineritul aurifer. Băieşii (minerii) aurari din tinereţe lucrau la suprafaţa şi în subteran pentru a descoperii o vână (filon) cu aur care să le facă viaţa mai uşoară, mai bună şi fericită…

Etichete: biserici, scoli, mihaila gritta, rosia montana, aur, avram iancu, legende