TĂIATUL PĂDURILOR NU ESTE O OPŢIUNE REALĂ PENTRU MOŢII DIN APUSENI

Oamenii cred că mineritul dar și alte investiții, ar putea crea locuri de muncă și ar aduce bunăstare ca pe vremuri

Exploatarea pădurilor din Apuseni, prezentată ca o alternativă reală la proiectele de exploatare minieră nu este îmbrăţişată de toți localnicii. Aceştia spun că niciodată moţii nu au câştigat cu adevărat doar din tăiatul materialului lemnos. De regulă, cei care aveau cel mai mult de câştigat erau intermediarii care cumpărau direct din pădure, iar apoi duceau lemnul în alte zone din ţară unde îl vindeau la un preţ de câteva ori mai mare. Pe de altă parte, moţii sunt de părere că înăsprirea condiţiilor de exploatare a pădurilor va duce la reducerea accesului persoanelor fizice, care nu vor mai putea exploata parchetele scoase la licitaţie ori pădurile proprii, deoarece noile reglementări permit doar accesul firmelor autorizate.

În ultimii ani, exploatarea iraţională la care se adaugă sutele de mii de metri cubi de lemn ce au „dispărut” pur şi simplu din pădurile din Apuseni, au dus la apariţia unor peisaje selenare, cu munţi „cheliţi” de păduri.
În aceste condiţii, locuitorii Munţilor Apuseni apreciază că mineritul rămâne cea mai bună soluţie, în special pentru tineri. Oamenii spun că zeci de ani principala ocupaţie a oamenilor din zonă a fost mineritul, care este în continuare cea mai bună alternativă. În special pentru cei tinerii fără nicio perspectivă şi care, în lipsa repornirii mineritului, vor pleca în altă parte în căutarea unei vieţi mai bune.
Dar să îi lăsăm pe oameni să vorbească. Cu vorbele lor, nu ale noastre…

Cetățean anonim – comuna Avram Iancu: ,,Din tăiatul lemnului s-a putut trăi înainte. La ora actuală nu. Acum 5-6 ani se făceau afaceri, acum în momentul de față nu. S-a scumpit masa lemnoasă, nu ai cui vinde. Înainte veneau mașini din diferite județe și întrebau de lemne de foc, de scândură, lațuri, la fiecare ce-i trebuia. Se vindea la 4 milioane, 4 milioane și jumătate, depinde cum căpătai omul, iar lemnul de foc la 8-9 milioane. Comparativ cu anii trecuți afacerea merge foarte prost, prețurile sunt aceleași, dar lumea nu le mai poate vinde. Cei mai bine o duc din afacerea cu lemne cei mari care fac licitație, adică cumpără pădurea la licitație, hectare de pădure. Ei or dus-o și înainte, ei o duc și acuma. Știm că după noul cod silvic s-au înăsprit pedepsele, că omul de rând nu mai are multă libertate. Acum ne rămân doar speranțe, poate se mai deschide o fabrică, poate se mai deschide o mină. O fost mină și la Avram Iancu, o fost și la Băița Bihor, or mai fost în zonă. Or lucrat oameni de la noi și la Roșia Montană, pe timpuri. De ani buni trăim doar cu minciună, unii sunt pentru minerit, alții sunt contra, nu știi ce să mai crezi. Am fi dispuși să lucrăm iar în minerit, aici s-o trăit din lemn și creșterea animalelor, acum nu se mai poate. Dai vitele doar la hoți și la tâlhari, nu ai un procesator ca să dai animalul direct, câștigă cel care cumpără animalul, nu tu care-l crești”.

Iochim Pogan – sat Târsa, comuna Avram Iancu: „S-o trăit din tăiatul lemnelor cu zeci de ani în urmă, da acuma deja se termină pădurile, nu se mai poate trăi, le-or tăiat ilegal hoții și bandiții. Prețurile la lemn nu au crescut, am auzit că la composesorat prețul unui metru cub este de 60 de lei. Eu am lucrat în minerit, la Bihor. Ar trebui să se deschidă minele din zona noastră, din Apuseni. Mineritul ar rezolva problema în zonă, ar fi locuri de muncă pentru tineri. Eu am lucrat 20 de ani și șase luni în mină de uraniu și nu sunt bolnav. De 20 de ani sunt în pensie și îi bine”.

Nicolae Iosif Arieșan – sat Certege, Câmpeni: „După noul cod silvic, în Apuseni nu se mai poate trăi din tăiatul lemnului. Până acuma s-a putut trăi, cum s-a trăit. S-a putut asigura existența oamenilor. De când lumea, aici s-a trăit după pădure. Că n-or fost alte posibilități. S-or tăiat locurile de muncă. Nu au oamenii cu ce trăi. Tăiatul lemnului nu este o afacere, este o chestiune prin care să-și poată asigura oamenii existența. Lemnul a fost vândut de fiecare pe unde a putut, în Craiova, prin toate piețele pe unde a putut fi vândut. Cu acte legale le duc și-și cumpără oamenii ce le trebuie, strictul necesar. Majoritatea lemnului pleacă din zonă, dar mai rămâne și pentru construcții ce se fac din lemn. Un metru cub de cherestea se vinde cu 350-400 de lei, iar o mașină mare de lemn de foc merge și cu două mii. Acum afacerile cu lemn nu mai merg, s-a pus restricția, nu s-a mai marcat , nu s-au mai făcut partide de lemn. Oamenii sunt puși pe gânduri, ce vor avea de făcut? Ce face statul acum cu noi, domnule? Dacă tăiatul lemnului în Apuseni va fi stopat, nu știu cu ce se va mai trăi. Toată lumea din zonă își pune întrebarea. Ne-o tăiat cloamba de sub picioare, nu mai putem trăi nici la minimul existenței. Ce să facem, suntem condamnați la moarte, așa că eu personal rog guvernanții și pe cei ce dau aceste legi să aibă în vedere că în Țara Moților s-o trăit numai după pădure de când țiu io minte, după pădure și după minerit. Văd că și mineritul ni-l oprește, acum ce facem domnule? Suntem la mal de gândire, ce-i de făcut. Guvernații trebuie să gândească ce-i de făcut”.

Remus Râștei – sat Poiană, comuna Bistra: ,,Până-n momentul de față s-a putut trăi din tăiatul lemnului. Se mai poate și acuma, însă de acum înainte îi mai greu. Lemnul s-a împuținat, îi mai scump, nu știu ce perspective vor mai fi. Afaceri cu lemnul s-au făcut ce s-au făcut. Lemnul se ducea pe țară, pe Craiova, Timișoara, Arad, la angrosiștii ăștia ce au depozite acolo. Lemnul s-a vândut până acum din rampă cu 2-2,5 milioane, în funcție și de calitatea lemnului, debitat era undeva la 4-4,5 milioane mc, iar o mașină de lemne de foc undeva la 10 milioane. În ultimii ani prețul lemnnului a crescut, la ocol, la primărie, însă la marfa debitată prea puțin. Acum 5-6 ani era același preț pe metru cub de material debitat, iar prețul în pădure era de 1,5 milioane, iar acum e 2,5 milioane. Cel mai bine până acum au dus-o cei care au licitat parchete, care aveau utilaje. Ei tăiau, transportau, debitau. Omul de rând ducea și el o mașină, o căruță. Faptul că după noul cod silvic lemnul va fi scos din pădure de către administratorul unei firme de specialitate este pe de o parte un lucru bun, însă nu știu care va fi soarta noastră. Dacă cu pădurea se gată, singura speranță ar fi la Roșia Poieni, cu Roșia Montană, în minerit. Dacă o fi să fie, nu știu ce va fi și acolo. În minerit am lucrat câțiva ani, aproape 10 ani și mi-aș dori să înceapă din nou”.

Daniel Dobra – sat Lăzești, comuna Vadul Moților: „În Apuseni s-ar mai putea oarecum trăi din tăiatul lemnului, însă ar trebui tăiat mai rațional și să poată trăi și cel sărac pe lângă cel bogat. Până acum cel sărac o rămas tot sărac, puținul acela care l-o avut l-o dat tot la bogați. Din tăiatul lemnelor o dus-o cei care or avut mașină, banzic, ăștia care or apucat bogați de pe vremea lui Ceaușescu. Aștia or avut bani de și-or cumpărat mașini și or făcut ce or vrut ei. Mult lemn s-a dus în afara țării, am auzit că mult lemn se ducea pe la Constanța și de acolo mai departe. Lemnul se mai vinde și acum, dar un pic îi mai restricție. Am auzit că de anul viitor vor și mai mari restricții. Măsura nu-i prea bună, omul trebuie să achite o taxă, dacă va cumpăra lemnul din rampă. Ar fi bine dacă s-ar deschide minele, tineretul s-ar angaja acolo. Avem oameni în comună care sunt pensionați de la mină de la Roșia Montană”.

Ioan Marcu – comuna Vidra: „Eu zic că aici nu se mai poate trăi din tăiatul lemnului. S-a cam terminat cu pădurea. Până acuma s-a trăit, dar de acuma nu se mai poate trăi. Lemnele se dau de la rampă, o să fie amenzi puternice. Lemnul de aici era cumpărat, se ducea la Craiova. Acum afacerea cu lemne merge mai prost comparativ cu anii trecuți, au crescut prețurile și oamenii nu mai au bani. Cel mai bine au dus-o cei ce cumpărau lemnele de la oameni și apoi le vindeau pe la Craiova. Dacă în zonă nu vor fi deschise ceva fabrici, ceva mine, va fi foarte prost. Am lucrat și eu în minerit, însă am fost disponibilizat”.

Sabin Marc – comuna Roșia Montană: „Nu s-a putut trăi chiar din tăierea de lemn. Dacă numa s-ar fi tăiat încontinuu, s-ar fi distrus mediu. Lemnu de aici a plecat în toată țara, la Craiova. Acolo mergeau oamenii cu lemn și aduceau înapoi bucate, pentru a-și întreține și crește animalele. Ar trebui înăsprite sancțiunile pentru cei care taie lemne multe, nu pentru cel care taie un lemn să se încălzească. Aici trebuie stagnat tăierile abuzive și să se creeze locuri de muncă… Noi vindem lemnul brut în loc să vindem o marfă finită. Când lucram eu în fabrica de mobilă la Câmpeni, lucrau 1500 de oameni. Apoi am lucrat în minerit, până la închidere. Mineritul ar putea crea locuri de muncă pe termen lung, măcar o generație să iasă la pensie”.

Iosif Adam – sat Dealul Capsei, Câmpeni: „De acum înainte în zonă nu se va mai putea trăi din tăiatul lemnului. Vor veni legi aspre. S-au tăiat și de la noi lemne pe aici pe la gatere. Nu știe nimeni unde se duc. Eu nu mă ocup, sunt pensionar, am lucrat la mină la Baia de Arieș 20 de ani. Au făcut bani din lemne cei care au furat. Tot lemnul mai apoi a plecat în țară. Nu știu cu ce o să mai trăiască oamenii de aici dacă nu mai îs fabrici, nu mai sunt mine. Nu știu cu ce or mai trăi. Ar fi bine să se redeschidă din nou minele să se dea de lucru oamenilor de aici, să aibă cu ce trăi și urmașii noștri”.

Gheorghe Donea – comuna Bistra: „Nu se mai poate trăi din tăiatul lemnelor. Pădurile aproape s-au terminat. Lemnul și așa se ducea de aici la Craiova, apoi de acolo cine mai știe. Acum prețul lemnului a scăzut, nu mai are lumea bani, nu mai lucrează nimeni. Din tăiatul lemnelor nu trăia omul care tăia și el un lemn, trăia cel care cumpăra lemnul și-l ducea mai departe. Dacă nu începe mineritul, atunci să ne împuște. Cu ce să mai trăim? Aș fi de acord să înceapă mineritul. Cu tinerii ce să facem, să-i ținem noi din pensie? Am trei copii care nu lucrează nicăieri. Eu am lucrat la mină până s-a gătat. Am un pic de pensie”.

Ioan Floca – comuna Horea: „Cred că ar fi cazul să se sisteze tăierea pădurilor din zona Apusenilor. Se văd deja efectele pe care le-au avut asupra zonei, inundații, alunecări de teren. Tăierile de lemn au fost o mafie curată. Asta m-ați întrebat, asta vă răspund. Mare parte din lemnul de aici s-a vândut la Craiova și în străinătate. Vă spun cu mare părere de rău, acest lemn ar fi trebuit prelucrat în zonă, pentru că avem și noi câteva instituții de prelucrare. Până când să se mai taie atâta pădure, sunt atâția versanți care nu vedeți că pică pe noi. De tăierile de lemn profitau doar mafioții, cei care lucrează cinstit deja sunt dați la o parte. Omul de rând nu mai poate trăi. Sancțiunile în silvicultură ar trebui să fie și mai mari pentru că se fură în stil mare. Mineritul poate fi o alternativă, ceea ce a fost și înainte. S-a trăit din minerit. Eu stiu că cei care lucrau în mină aveau de toate. Erau trasee de la Horea, de la Arieșeni, lucrau mineri la minele de la Baia de Arieș, pe urmă și în alte părți. Eu categoric aș fi de acord cu începerea mineritului. Văd că acum unii ies pe stradă și holăie. Dacă nu poți să-i asiguri unui om un loc de muncă, ieși pe stradă să holăi? Ai tu o altă alternativă? Tu care ieși să holăi?”.

Etichete: rosia montana, apuseni, minerit, paduri, taiatul padurilor