CU CE SETE VA ŞTAMPILA TRANSILVANIA BULETINELE DE VOT…

Scriam săptămâna trecută de cele două Românii, de discrepanţele existente între Transilvania şi restul ţării şi de faptul că politicienii noştri nu sunt deloc curioşi de lucrul acesta. Acum pe final de campanie electorală, că mai sunt doar trei zile, cu tot cu cea de astăzi, începe să mă cuprindă un sentiment de greaţă şi de amărăciune.

După un sfert de secol cei puşi în fruntea ţării nu au realizat că aceste diferenţe nu fac altceva decât să divizeze iremediabil societatea românească. Pentru că cei din Transilvania nu vor tolera la nesfârşit bătaia de joc pe care o primesc în schimbul taxelor şi impozitelor pe care le plătesc, luna de lună, la vistieria ţării. Pentru că nu poţi să ignori, cu bună ştiinţă, dorinţa lor de a trăi într-o ţară dezvoltată în care să poţi munci cinstit pentru a duce o viaţă decentă, nu să stai cu mâna întinsă după pomeni, electorale sau nu.

De-a lungul ultimilor douăzeci şi ceva de ani ardelenii, alături de bănăţeni şi cei din Crişana, practic tot ce este dincoace de Carpaţi, au fost băgaţi în seamă de şleahta politică abia în momentul în care a fost nevoie de votul lor. În rest linişte şi pace. O colegă de breaslă, Angela Tocilă de la Oradea, scria pe Politic Stand, că Transilvania este percepută ca o vacă de muls. O vacă pe care o mulgi de lapte şi nu îi dai nimic în schimb. Nici măcar hrană.

Reacţia transilvănenilor la indiferenţa clasei politice, şi nu numai, se vede şi în depopularea oraşelor şi satelor. Molcom la vorbă şi la port ardeleanul nu a stat ca cineva să îi bage în traistă. S-a luat şi s-a dus în ţări străine, departe de familie, de neamuri, de prieteni. S-a dus pentru că a vrut ca familia să aibă parte de o viaţă cât de cât normală şi pentru că în ţară nu putea câştiga suficienţi bani pentru asta. A muncit în soare şi în ploaie, pentru ca la final să trimită banii tot în ţara care practic l-a alungat peste hotare. Uneori s-a întors acasă, alteori a rămas acolo, cu acelaşi dor de oamenii de acasă, de ţara lui. Iar când a rămas s-a transformat într-o altă specie de român: diaspora.

Dacă faţă de transilvăneni onor guvernanţii şi politicienii manifestă un dispreţ maxim, când vine vorba de românii din diasporă lucrurile sunt şi mai grave. Au apărut voci cum că aceştia nici măcar nu ar trebui lăsaţi să voteze pentru alegerile din ţară. Normal, bine că trimit bani la ce să poată participa la votul care va decide cine conduce România? Că doar lor le trece prin cap să voteze un om care să le reprezinte cât mai bine interesele şi nu un alt individ care nu vede dincolo de gardul partidului care îl ţine în braţe.

La primul tur de scrutin din 2 noiembrie cozile făcute de români în faţa secţiilor de votare a demonstrat, dacă mai era cumva nevoie, că politicienii îi urăsc pe românii de afară. Şi au vrut să le arate, cu subiect şi predicat, cine este şeful. Pur şi simplu i-au umilit. Mulţi dintre ei au bătut zeci, poate sute de kilometri, pentru a sta câteva ore la coadă, iar într-un final tot nu au putut vota. Indignarea lor este de înţeles. Trimit bani în ţară, din muncă cinstită nu din întinsul mânii, îşi reprezintă cu onoare patria, care în schimb îi tratează ca pe nişte paria.

Să ne înţelegem: nu sunt adeptul autonomiei Transilvaniei sau a federalizării ţării. Dar nu pot sta indiferent când văd cum ne percepe şi ne tratează Bucureştiul, cu sictir şi miserupism. Şi atunci vorbele Angelei Tocilă sună atât de relevant: “De aceea, dragă Românie, mă simt ca un copil abandonat de mamă, și tot ca un copil abandonat, nu te uit, dar nici nu te pot ierta că m-ai lăsat de izbeliște, și-ți amintești de mine doar când ai nevoie de ceva”…

Îmi imaginez cu ce sete vom da, noi cei din Transilvania, cu ştampila pe buletinele de vot. Că cei din Diasporă au anunţat deja că vor merge la vot de la 7 dimineaţa…

Foto: transildania.wordpress.com

Etichete: doua romanii, buletine de vot, stampile, vot, transilvania, politic stand, angela tocila